Un text de Ciprian Necula – extras din prezentarea susținută în cadrul primei ediții a sesiunii de comunicări științifice dedicate gheorghianismului (doctrina lui Nicolae Gheorghe)
Gheorghianismul este o terminologie ce a apărut, aproape natural, în cadrul cursurilor și dezbaterilor din cadrul Masterul de Studii Rome (SNSPA), cu scopul de a aprofunda perspectivele, activitatea și viziunea intelectualului, Nicolae Gheorghe.
Lecturile sale complexe în domeniul științelor umaniste i-au conturat abordările din „teren”, căutând concilierea unei identități stigmatizate din diverse perspective (Gheorghe, 1990). Afirmarea identității și o lume cosmopolitană, solidaritate și conștiință de grup, conflict și rezoluții, revoltă antirasistă și afirmare, opresiune și responsabilitate, emancipare intra și extra grup, reprezentare etică și responsabilități cetățenești, economie informală și dezvoltare comunitară, manipulare politică și demnitate, ethos și demos, onestitate și șmecherie, dreptate și injustiție, colectivitate și individualism, solidaritate și dominare, relații de putere și delăsare.
Astfel, având ca moștenire epistemologică abordările gheorghianiste – mai ales din dialogurile interminabile cu acesta, – el însuși trecând de la identitatea de țigan la cea de român, de la român la rom, de la român la european, de la european la om, construcția unei identități colective a celor care sunt identificați ca „țigani” sau „romi” nu este doar un proces de afirmare politică, ci unul de reconciliere complexă internă și externă (Gheorghe, Mirga, 1997, Gheorghe, 2013).
Prima ediție a conferințelor dedicate gheorghianismului, 2022
O critică pe care am încercat, din perspectivă gheorghianistă, să o aduc istoricilor care scriu despre romi este tendința de a observa doar opresiunea la care romii au fost supuși în diverse perioade istorice – ceea ce, sigur, reprezintă o dominantă documentată. Dar, lipsa actelor de – să zicem – eroism, determinare, profesionalism, excelență etc. din trecutul romilor e posibil să genereze o falsă idee despre obișnuința în victimizare a romilor. De aceea, Nicolae Gheorghe încuraja dezbateri bazate pe cunoaștere științifică, cercetări în profunzime și o înțelegere cât mai obiectivă a trecutului, a prezentului pentru o proiecție echitabilă a viitorului pentru romii europeni. De aceea, sunt recunoscător Școlii Naționale pentru Studii Politice și Administrative, în special Facultății de Științe Politice, pentru că oferă un cadru academic pentru a desluși dilemele gheoghianiste și continua munca și contribuția lui Nicolae Gheorghe.
Totodată, le mulțumesc cercetătorilor care au contribuit la realizarea acestui volum și care și-au asumat să contribuie prin munca lor la propagarea gheorghianismului.
Acesta, născut ca „țigan”, a întâmpinat diverse forme de respingere – motivate etnic – ceea ce a generat un conflict identitar lăuntric perpetuu, fiindu-i imposibil să înțeleagă de ce este diferit, care sunt elementele „inferiorității” sale în raport cu ceilalți, cum ar putea să se obișnuiască să trăiască în această stare sau, dimpotrivă, cum ar putea să iasă din ceea ce părea a fi „soarta” sa. După ce a absolvit facultatea de sociologie în 1972 ca șef de promoție, angrenat inițial sub pretextul cercetărilor sociologice, Nicolae a început să caute răspunsuri la întrebările ontologice cu care se confrunta (Sandu, 2013).
Textul complet va apărea în numărul omagial al revistei „Sfera politicii”, publicată de SNSPA.