In memoriam

Nicolae Gheorghe

Este considerat de activiști, sociologi și o parte din elita politică națională și europeană părintele activismului civic rom din România și reformatorul mișcării internaționale a romilor.

Acest site este administrat de Fundația Roma Education Fund.

Despre

"Eu, în relaţie cu mine însumi şi cu ceilalţi din jur, văd problema identităţii de rom mai complicat, mai “filosofic”, dacă vrei aşa. Chestiunea pentru mine cu care eu am provocat pe mulţi din jurul meu: “Ce fel de rom eşti tu? De ce eşti rom?“

„Sunt pierdut, sunt deprimat, sunt complet nul, pentru că sunt în golul dintre identități… Când sunt român, când sunt țigan, când sunt rom, când sunt european, când sunt cosmopolit, când sunt x, când sunt y și, uneori, simt că sunt între… într-un limbo, rămân în vid, rămân cu mine însumi… și atunci nu mai am niciun reper de identitate”

Cărți

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna

Articole

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna

Biografie

Nicolae a crescut cu ideea că el, cele două surori mai mari și părinții săi fac parte dintr-un grup special de romi, ei sunt “țiganii” buni. „Țiganii” răi erau cei care nu muncesc, sunt murdari și periculoși. Iar această diferențiere care i-a măcinat existența, chiar și ca adult, a pornit din familia sa. Mama lui, Florica, i-a inoculat încă de mic o spaimă profundă legată de „țigani”.
12 noiembrie 1946
s-a născut în Roşiorii de Vede, jud. Teleorman

Tatăl provenea dintr-o familie de zlătari, iar mama, o femeie de o frumusețe deosebită, era descendenta unei familii de vătraşi şi lăutari.

1955
s-a mutat în chirie cu familia la București, în cartierul Domenii.
1964
a absolvit liceul militar, după care s-a înscris la Şcoala Militară, pe care a întrerupt-o din cauza unui accident nefericit în urma căruia un coleg și-a pierdut viața.
1968
după terminarea armatei s-a înscris la Secţia de Sociologie a Facultăţii de Filosofie din Universitatea Bucureşti.
1972
a terminat ca șef de promoție, cu media 10,50 – cele 50 de sutimi au reprezentat un punctaj onorific pentru ”activism politic”, prestația în cadrul asociației studenților comuniști (a fost președintele asociației pe facultate).

După facultate, Nicolae a fost angajat la Centrul de Cercetări Sociologice din București, pe departamentul de sistematizare rurală.

1973
a luat contact cu romii cortorari, care l-au fascinat pentru că erau mândri că sunt romi, spre deosebire de romii asimilați, cum erau cei din propria familie, care-și ascundeau originea etnică. Impulsionat de mândria acestora, a început să-și asume identitatea de rom.
1974
a participat la ,,Conferința Mondială pentru Populație”.

Partidul Comunist a început o cercetare despre romi în care a fost cooptat și Nicolae Gheorghe

1976
- a început să lucreaze pe un proiect vizând ”integrarea socială a tinerilor țigani”, în cadrul unui program la scară națională. Cercetările pe care le-a condus au fost valorificate de statul socialist doar ca bază statistică a Ministerului de Interne, planul de acțiune pe care l-a propus pentru îmbunătățirea situației romilor nu a fost niciodată cu adevărat pusă în practică.
1981
a cerut permisiunea autorităților de a participa, alături de Ion Cioabă și violonistul Alexandru Țitruș, la al treilea congres mondial al romilor de la Gottingen – dar a fost refuzat. A plecat doar Cioabă, care a fost ales în prezidiul organizației.
1982
sub pseudonimul Alexandru Danciu a trimis o scrisoare la Europa Liberă în care a denunțat rasismul și xenofobia politicii regimului comunist. A reclamat de asemenea abuzurile miliției, care descindea cu câini în zorii zilei în comunități, agresând femei și copii - sau care băteau tineri, pentru a-i face să mărturisească infracțiuni pe care nu le-au înfăptuit. La câteva săptămâni după apariția la Europa Liberă a scrisorii lui Nicolae Gheorghe, sociologul rom Vasile Burtea din Brașov a trimis și el postului Europa Liberă o scrisoare vizând situația romilor, sub pseudonimul Cosmina Cosmin.
1983
a scris statutul ”Phralipe le Romengo”/”Vecinătatea romilor din județul Sibiu” (condusă de Ion Cioabă), o formă de asociere culturală a romilor căldărari, care va fi adoptată și de căldărarii din alte orașe (Târgu Jiu, Vîlcea etc).
1984
a ajutat la organizarea festivalului de la Costești, Vâlcea, un loc de pelerinaj anual al romilor căldărari din toată țara. A fost primul festival al romilor din România, iar Gheorghe a scris despre el un articol, publicat în revista internațională de studii romani Roma. Anul următor, autoritățile nu au mai aprobat ediția a doua.
1989
revoluția l-a prins în stradă. A primit certificat de revoluționar însă nu l-a folosit niciodată pentru a obține vreun beneficiu personal.
1990
A făcut parte din Departamentul pentru Minorități din cadrul Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, organism provizoriu de conducere a României în perioada 9 februarie - 20 mai 1990, când au avut loc primele alegeri care au urmat revoluției române din 1989.
16 februarie 1990
a participat la constituirea Uniunii Democratice a Romilor.

urmare a devastării de către mineri a cartierelor de romi din Bucureşti din 14-15 iunie, a convins Comisia pentru Securitate şi Cooperare în Europa să includă în Declaraţia sa problematica romă în termeni de securitate, fapt care îl pune pe “lista neagră” a statului român.

1991
a fost ales vicepreședintele Uniunii Internaționale a Romilor (IRU)
1992
a primit din partea statului francez ,,premiul pentru drepturile omului”. Banii obținuți i-a utilizat pentru a implementa proiecte în comunitățile de romi care erau afectate de conflicte interetnice.
1993
a primit premiul Bruno Kreisky la Viena pentru aportul pe care l-a avut în promovarea drepturilor omului din Europa.

a fondat asociaţia Romani CRISS alături de tineri ce lucrau cu el în acea perioadă – asociație care a devenit, treptat, una dintre organizaţiile nonguvernamentale cele mai reprezentative ale apărării drepturilor romilor în România şi în Europa.

1995
a organizat o campanie în favoarea adoptării termenului de rom. Această campanie a fost o reacție împotriva unui memorandum al Guvernului României care propunea oficializarea termenului de țigan. Un al doilea memorandum al Guvernului, din 2000, spune că termenul de rom e cel adecvat.
1997
a primit pentru Romani Criss premiul Uniunii Europene și al Statelor Unite ale Americii premiul pentru Drepturile Omului și Democrației.

a făcut parte din Grupul de lucru coordonat de Guvernul României pentru crearea unei stategii naționale pentru romi.

1999
a fost ales senior adviser al Organizației pentru Securitate și Cooperare (OSCE) în Europa pentru Punctul de Contact pentru Romi și Sinti.
2006
- După ce și-a încheiat mandatul la OSCE, s-a retras practic din viața politică sau ONG- istă, chiar dacă romii au rămas preocuparea lui principală. La conferințele unde era invitat se recomandă simplu „cetățeanul Nicolae Gheorghe”.
2009
s-a mutat la Salerno, Italia, la fiica lui Ana, pentru tratament pentru cancer la colon.
2011
articolul său publicat în The Guardian, Romania is shirking its responsabilities, are un ecou remarcabil în exteriorul țării. În acest articol spune răspicat că, în pofida prejudecății occidentale că romii sunt nomazi, în Europa de Est au fost sedentarizați în timpul comunismului, iar migrația lor spre Vest nu e deloc diferită de cea economică a majoritarilor din Est. Mai spune că, pornind de aici, responsabilitatea pentru integrarea romilor revine statelor din care aceștia provin.
2013
s-a botezat la cultul penticostal, în biserica pastorului Florin Cioabă, fiul lui Ion Cioabă.
8 august 2013
s-a stins din viață.

Evenimente

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna
Read The Blog

Gheorghianism

Gheorghianismul este o terminologie ce a apărut, aproape natural, în cadrul cursurilor și dezbaterilor din cadrul Masterul de Studii Rome (SNSPA), cu scopul de a aprofunda perspectivele, activitatea și viziunea intelectualului, Nicolae Gheorghe.

„Țiganii” buni versus „țiganii” răi

„Întotdeauana, popoarele, grupurile sociale, sau persoanele care au o istorie a oprimării internalizează opinia oprimatorului încercând să o ilustreze spunându-și –  <<Da, noi suntem cei loiali oprimatorului! Noi suntem cei adevărați! Ăia care vor să schimbe sistemul de oprimare sunt cei răi. Noi suntem buni cu stăpânul nostru, noi îl iubim stăpânul nostru, noi suntem țiganii buni! >>” – Nicolae Gheorghe în emisiunea Rom European. 

“Mama a ținut mult ca Nicolae să nu aibă de a face cu țiganii. Mama, o femeie frumoasă, nu s-a cunoscut că e țigancă (…) Ne-a educat să stăm departe și ne-a ferit în același timp. Ne-a protejat, ca să zic mai bine” – Silvia Gheorghe în documentarul „Bă, de ce ești tu țigan?”

Lorem ipsum dolor sit amet

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat.

Lorem ipsum dolor sit amet

Lorem ipsum dolor sit amet, consectetur adipiscing elit, sed do eiusmod tempor incididunt ut labore et dolore magna aliqua. Ut enim ad minim veniam, quis nostrud exercitation ullamco laboris nisi ut aliquip ex ea commodo consequat.

Contact

  • Lorem ipsum dolor sit amet
  • Lorem ipsum dolo
  • Lorem ipsum dolor sit am

    Sursă foto: Agerpres, arhiva personală a Silviei Gheorghe (sora lui Nicolae Gheorghe), arhiva personală a lui Ciprian Necula